Arhiva

Arhivă autor

սիկտիր փխրուն

Վարուժան Ոսկանյան, adică Varujan a lu Vosganian lovește din nou ! După ce s-a apucat să ne numere ouăle( vorba lui Bombo), armeanul s-a apucat să caute nod în papură, fix între coarnele vacii : „Dacă faceţi comparaţie între cât lapte se produce şi cât lapte e pe piaţă, între cât grâu se produce şi cât grâu e pe piaţă, se va vedea că o parte importantă a acestei producţii nu este în economia de piaţă. Nu produce salarii, nu produce impozite, iar noi nu avem cum să facem apoi drumuri . Nu-i normal ca eu să văd vaca că paşte pe câmp şi să-mi pun în cafea lapte din Austria. A ajuns laptele mai scump ca apa plată”.

Varujan a fost o viață slugă la statul rumân : a lucrat 6 ani ca economist la Centrala Berii și Vinului din București ( probabil de acolo i-or fi rămas niscavai aburi pe cerebel ), apoi din 1990  îl găsim… în Parlamentul României, reprezentând pe rând PAR, UFD, PNL, PLR, ALDE. Ministru pentru CAC P Tăriceanu, dar și pentru Vivi Ponta, Վարուժան Ոսկանյան a fost pus (în 2 septembrie 2013) sub urmărire penală de către Directia de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) , pentru „complot si subminarea economiei naționale”, deoarece a favorizat compania Interagro (deținută de către magnatul Ioan Niculae)  să obțină prețuri preferențiale de la compania de stat Romgaz. Cu olecuță de mir și olecuță de șantaj din partea șobolanilor roșii socialiști, Վարուժան Ոսկանյան a scăpat, onorabilii parlamentari neîncuviințând începerea urmării penale împotiva armeanului scriitor.

Ca fost ministru al finanțelor și economiei, te-ai fi așteptat ca Վարուժան Ոսկանյան să explice nației de ce la 27 de ani de când domnia sa a fost sub o formă sau alta în conducerea țării, nu avem șosele. Sau de ce sistemul de educație este unul execrabil, care produce șomeri proști pe bandă rulantă. Sau de ce dracu nu avem spitale ”ca afară”, iar leafa este cea mai mică din minunata UE. Dar nu frățică, armeanul e preocupat de faptul că țăranul face evaziune-n draci, cu ouă, lapte , ștevie, leuștean și urzici. Cum un alt bivol socialist ne spunea deunăzi că partizanii au făcut rău țării , nu mă mai miră nimic, pentru că nu-i așa, cine se-aseamănă… se-adună !

Nu-mi rămâne decât să-i transmit simpaticului tra-la-la armean, călduroasa urare: սիկտիր փխրուն ! ( sictir pufost! )

 

Anunțuri
Categorii:Uncategorized

Butaforia centenarului

M-am crucit mult și bine văzându-l pe herr Johannis la Mărășești, înconjurat de o șleahtă de indivizi care mai de care mai interesanți: condamnatul și numitul Dragnea Liviu Nicolae, numitul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, ex inculpatul Oprișan Marian & Co( mă mir că nu fu invitat și ”domn profesor” Voiculescu Dan, iar dac-o amânau cu o zi, putea participa și condamnatul Fenechiu Relu , care astăzi zice bai bai gratiilor, fără a achita 50 de bani din prejudiciu ) , unde Co = alți indivizi, a căror legătură cu primul război mondial e una similară legăturii dintre razele de lună și galoșii de lână. Iar țopăială tâmpă a lui Oprișan pe lângă Președinte, în interiorul mausoleului, rămâne de cascadorii râsului.

I-am căutat pe veteranii sau urmașii acestora în primele rânduri și nu i-am aflat. I-am căutat pe răniții și infirmii soldați români care și-au lăsat mâinile, picioarele și o parte din suflet prin pustiul afgan, sau prin deșertul irakian, dar nu i-am aflat. EI nu au fost prezenți, dar au fost acolo ”ghenerali cu mulți bolovani pe epoleți” și sute de milioane leafă, care știu despre răzbel din cărți. L-am căutat în discursul Președintelui meu, pe vrednicul de pomenire rege Ferdinand care a fost exclus din Casa Regală de Hohenzolern de către împăratul  Wilhelm al II-lea al Germaniei, deoarece a preferat să lupte de partea Antantei, împotriva Puterilor Centrale , cu scopul ulterior de a se realiza Marea Unire și, l-am aflat enumerat la capitolul ” și alții”. Mi-am zis că o va pomeni pe ” mama răniților români din primul război mondial”, vrednica de pomenire Regina Maria, cea care, pe timpul războiului și-a însoțit soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare. Nici vorbă. Nici măcar o lacrimă ștearsă teatral, pentru camerele de televiziune și presa aservită.

Am fost curios să văd cum omagiază/comemorează alții astfel de evenimente. Am ales unul din USA și vă recomand să-l urmăriți când o să aveți timp, chef și starea de spirit necesară. Priviți fețele și vârsta celor carora li se adresează Obama. Priviți simplitatea monumentului dedicat comemorării celor 58.282 de soldați americani morți în Vietnam și faceți paralela cu fastul românesc- pentru care PSDragnea , Oprișan & Co au preferat să arunce cu banii-n lună , doar de dragul unui eveniment.

Ce nu vor înțelege participanții la butaforia centenarului de la Mărășești, e faptul că într-o anumită parte a interviului său, Kelemen Hunor chiar are dreptate : ” în anul centenarului, politicienii de la București nu au ce raporta, pentru că nu s-au schimbat prea multe față de acum 100 de ani. Nu vor putea sa spună că am construit 1800 de km de autostradă, am legat după 100 de ani regiunile istorice prin infrastructură. Nu putem să raportăm că daca ne urcăm astăzi in tren in Bucuresti, vom ajunge la Blaj mai repede decat acum 100 de ani. Deci, din acest punct de vedere pentru mine este o mare intrebare ce poate sa prezinta statul roman , in afara faptului ca exista si dupa 100 de ani.”

Update: despre cum ne îngropăm veteranii, vă invit să citiți un dialog purtat pe site-ul Casei Județene de Pensii Suceava, între nepotul unui veteran de război decedat și un reprezentant al statului român.

VETERAN

 

 

 

Categorii:Uncategorized

Idila dintre ”presa hi quality made în Dâmbovița” și ministerul ”afacerilor interne”

În țara în care țăranul își vinde munca la marginea drumului cu ”doi lei kila”, iar 40% din populație se cacă-n fundul curții, de vreo două zile asistăm la un circ mediatic vis a vis de veniturile unor ghenerali de prin structurile cu epoleți pe umăr. Indivizi ieșiți la pensie la 42 de ani, cu pensia mai mare decât leafa, numai în minunata Românie a ayatollahului daddy Dragnea se poate întâmpla. Indivizi ieșiți la pensie astăzi și reangajați în ministerul ” afacerilor interne” ca și consilieri peste două-trei zile, care ajung să cumuleze venituri amețitoare de 20-30-40.000 de lei pe lună, aflăm că au devenit o normalitate. Ani la rând ni s-a spus că ”sunt două trei cazuri acolo, izolate” , iar acum aflăm că vorbim despre sute sau mii ( încă nu avem un total oficial ) de astfel de cazuri, atent puse la cale încă de pe vremea când Vivi Ponta se ocupa de ” trebile țării ” și ascunse sub preș de secretara școlii din Videle, ajunsă  ministreasă peste ”cașchetele alb-albastre”.

Tot zilele astea, DNA a descins la Guvernul României, în baza unui mandat, cotrobăind prin sertare și laptop-uri după niscavai acte de corupție ( faină zicerea celor de la times new roman cum că au deschis două uși la întămplare, pentru că oricum se fură pe rupte în fiecare birou 🙂 ) .

Imediat au sărit de cur în sus deontologii din ”presa hi quality made in Bucharest”: ”Atentat la democrație!” – au strigat unii, ” Inadmisibil așa ceva ! ” – au țipat alții. Sunt aceeași indivizi care acum ceva vreme, îl invitau pe ”domn gheneral ” Oprea în emisiuni fluviu, închinându-i osanale la nesfârșit, chiar dacă știau că acesta făcuse la apelul bocancilor de seară câteva sute de generali, iar la cel de dimineață câteva mii de colonei, ce încasau veniturile de care aminteam mai sus . Luați înregistrările emisiunilor pastorului Gâdea , ale pensatului Rareș sau ale Ciutacului cu ”domn gheneral” de acum 3-4 ani și vedeți cum aceștia îi culegeau cu eleganță scamele de pe epoleți. Aceeași ” hi quality jurnaliști” care astăzi fac tumbe-n emisiuni, își bulbucă ochii și dau volumul la maxim din plămâni, cum că ”ce nesimțiți e unii. ”

Nesimțiți au ba, gheneralii și coloneii care tocmai și-au anunțat intenția de pensionare, vor trăi liniștiți așteptând lună de lună, ca plasticul  Visa Card din portofel, să devină mai obez cu peste 100 de milioane, durându-i fix în cur de circul ce se livrează acum prostimii.

Iar în trecerea lor pe lângă țăranul ce-și vinde marfa la marginea drumului cu ”doi lei kila”, după ce-și vor fi frânat brusc jeepul din dotare umplându-l de praf pe iobagul de după tejghea, vor concluziona către consoarta din mașină : ” Doi lei kila? Lasă dragă că luăm din Dorobanți de la noi, că de la ăștia nu știi ce cumperi! ”

Totul se va petrece în timp ce bureții de pe mormântul polițistului mort din coloana lui Oprea sau de pe mormintele celor arși în Colectiv, sunt la a treia recoltă. Despre ei nu mai vorbește nimeni.  Pentru moartea lor nu a dat și nu va da nimeni socoteala !

 

 

Categorii:Uncategorized

Drumul de la negare la acceptarea realității

Negarea cea mai cunoscută este cea  a alcoolicului care, atunci când este avertizat asupra pericolului pe care băutura i-l poate aduce, devine imediat agresiv în limbaj și,  primele lui cuvinte sunt acelea de a nega faptul că bea, ajungând chiar să jure că nu o face!  Sau dacă acceptă totuși o fărâmă de realitate, zice ” bine, bine, beau un pahar, poate două pe zi, dar în nici un caz nu sunt alcoolic! ” Atunci când negarea pune stăpânire pe om, acesta devine captivul propriilor gânduri, se refugiază imediat în sine și de acolo, neacceptând absolut nici o idee din lumea reală, maschează realitatea incomodă(pentru el). De aceea , alcoolicii care ajung să facă terapie încep prin a recunoaște mai întâi faptul că sunt alcoolici: ” Bună ! Numele meu este X-ulescu  și … sunt alcoolic!”

Atunci când negarea individuală se transformă în negare colectivă, pericolul consecințelor este și mai ridicat. Pentru că de această dată , nu mai ai în față un singur X-ulescu ci un grup de indivizi care , neacceptând sub nici o formă realitatea (fie ea și dură pentru grup) pot schimba (uneori) percepția altor indivizi din afara grupului, asupra adevărului gol al acesteia. Și vă rog doar să vă aduceți aminte despre modul în care comunismul , în ultimii ani de existență în Europa, nega realitatea crudă : deși lumea era flămândă, înfrigurată (atât la propriu cât și la figurat) și ținută pur și simplu într-o teroare continuă, oamenilor li se inocula prin intermediul propagandei de partid, faptul că ” trăind clipe ne înnoiri mărețe”,  ” socialismul a învins la orașe și la sate”, iar la final, cândva, ” țările socialiste vor câștiga bătălia cu imperialismul american”, indiferent de ce fac unele ” bande  de indivizi certate cu legea, de sorginte legionară, conduse de agenturili străine” . Asta, în timp ce Zidul căzuse, iar ”socialismul măreț” se prăbușea rând pe rând în fiecare țară est europeană.

Cei mai dificili pași în tratarea negativismului( o spun terapeuții)  sunt întotdeauna primii. Cei în care cel care este  supus tratamentului, trebuie să accepte că EL este principala cauză a faptului că a ajuns în acel punct incomod al existenței sale și să accepte faptul că, există în adevăr și cauze externe, acelea pot  influiența, dar nu sunt determinante.  Înlăturarea trimiterii la cauzele externe atunci când negativismul se încearcă a fi tratat, este cea mai dificilă etapă de traseu, atât pentru pacient cât și pentru cel care încearcă să trateze pacientul. Iar acceptarea faptului că problema este în ograda sa și nu sistemul, țara, localitatea, starea vremii sau culoarea pielii sunt cauzele pentru care s-a ajuns în acel punct,  reprezintă primul succes în tratamentul negării.

Atunci când într-o localitate ai șase școli  gimnaziale iar mediile generale ale  notelor obținute de elevii acelor școli la examenul de capacitate sunt  1,30, 4,55, 5,94, 6,29, 6,35 și 6,41, iar tu spui că ”dacă nota este mai mare decât 6,50 atunci acea clasă este una bună”, neexplicând în baza cărui criteriu ai identificat valoarea 6,50 ca reprezentând  o bornă a bunei calități, în condițiile în care chiar așa fiind, nici una dintre școli nu a atins această valoare(fixată ad-hoc), reprezintă primele simptome ale unui negativism  periculos. Iar a te folosi de două medii mari din douăzeci și două de situații, dând exemplul a doi copii care (cinste lor) au obținut rezultate generale peste nouă și negând totalmente alte șapte situații din categoria 2,22, 2,40, 3,15, 3,22, 3,55, 3,90 și 3,95, consider a fi un lucru gravisim.

Mă întreb ce ar însemna oare ca omenirea să nege că pe planetă există și Somalia și să țină cont doar de existența minunatei Norvegii sau a feericei Elveții ? Și mai ales , mă întreb către ce dorește  cineva situat undeva la mijlocul plutonului să se îndrepte în viitorul apropiat: către Norvegia, sau către Somalia? Pentru că lumea viitorului nu se va conduce cu caractere ci cu știință de carte !

E greu, dar primul pas trebuie făcut. Trebuie rostite doar cuvintele magice : ” Numele meu e școala românească și … am o problemă ! ”

 

Categorii:Uncategorized

Sexgate în sutană. Până la urmă ce fel de preoți ne dorim?

Episcopul Hușilor deține rolul principal într-un film porno, într-un film cu elevii săi. Cu mâna cu care face semnul sfintei cruci și cu care ”sfințește și apa aceasta”, dar și cu gura cu care rostește Sfânta Liturghie,  preaneferictul Corneluș Bârlădeanu, face în filmul împricinat și alte chestiuni, care ar face-o și pe celebra Cicciolina să roșească.

Patriarhia română, prin vocea purtătorului de cuvânt recunoaște actorii din imaginile incriminate : ”Confirm că persoana din imagine este Episcopul de Huşi ! Situatia este una fără precedent, pentru că BOR nu s-a mai confruntat cu o asemenea situaţie, la un asemenea nivel,  și sminteşte pe unii care pot să fie tentaţi să asocieze imaginea lui cu imaginea sinodului. Episcopul cred ca va fi sfătuit să se retragă. Nu poate să rămână într-o astfel de poziţie, în urma unui astfel de scandal” – Vasile Bănescu, purtătorul de cuvant al Patriarhiei Române. Sigur, sună ca ”ducă-se pe pustia neagră” să strângi peste 3 milioane de semnături în numele ”famigliei tradiționale” și să ai în filmoteca de aur a Patriarhiei asemenea imagini, nu? Asta în timp ce scandalul cu preotul acuzat de pedofilie – Cristian Pomohaci – încă nu s-a stins, iar cel în care un alt preanefericit – al Tomisului de data asta – este acuzat de poftire peste saț la euroii din fondurile europene.  Mașini germane – ”pent că astea rumânești are arcurile slabe”, miros de borhot în Sfântul Altar, enoriașe care se plâng că au fost pipăite la spovedanie, episcopi care fără câteva mii de euro nu se mai dau jos din pat să vină-n mijlocul turmei să o păstorească, tot felul de năstrușnicii ce apar zi de zi în media, te fac să te întrebi : ” Totuși, până unde se poate merge? Cât de jos am ajuns ca moralitate, dacă și acolo unde aceasta(moralitatea) ar trebui să fie așezată alături de sfintele icoane, se întâmplă astfel de lucruri?”  Cu ceva vreme-n urmă, un duhovnic al neamului zicea : ”Vreți preoți buni? Nășteți-i! ”, recunoscând indirect situația în care BOR ajunsese( încă de pe atunci ).

În fapt, situația în care se află BOR astăzi, este similară cu cea din politică , din sistemul de sănătate sau educație, acolo unde politicienii de viță au pierit ca specie și, medici destoinici sau învățători de carte în sensul adevărat al cuvântului se nasc din ce în ce mai rar. Și dacă Mântuitorul ar umbla astăzi din nou printre cei îmbrăcați în sutană, le-ar spune: ” Un lucru vă mai lipseşte: Mergeți, vindeți-vă vilele voastre, vindeți-vă  mașinile voastre, vindeți-vă pământurile voastre, dați săracilor şi veți avea comoară în cer; şi apoi, luându-vă crucea, veniți şi urmați-mi Mie. ”

Același duhovnic de care am amintit mai sus,  le spunea oamenilor din jurul său : ”Iubiți pe preoții adevărați acum, cât încă îi mai aveți în mijlocul vostru! Căci va veni o vreme când nu-i veți mai avea… ”

Se pare că vremea aceea a sosit !

Categorii:Uncategorized

După ce a fost frate cu codrul, românul este îndemnat de autorități ”să învețe să conviețuiască cu râurile”

Hai să vedem mai întâi ce zice legiuitorul :

”Art. 49. – (1) Se interzice amplasarea în zona inundabilă a albiei majore de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuinţe.” – Legea107 /1996 Legea apelor

Legea 310/2004 vine și completează legea apelor din 1996 astfel:  ” La articolul 49, după alineatul (3) se introduce alineatul (4) cu următorul cuprins: (4) Construcțiile și obiectivele existente, amplasate în zona inundabilă a albiei majore sau în zonele de protecție, vor fi identificate de către direcțiile de ape, solicitându-se beneficiarilor demolarea acestora. În situația în care demolarea nu este posibilă, beneficiarii vor fi obligați să declare pe propria răspundere că își asumă riscurile în caz de inundații.”

În 2006, se emite Ordinul de ministru nr.2/04.01.2006, prin care se aprobă Normele metodologice privind avizul de amplasament, în care scrie negru pe alb la art.1 : ”  (1) Amplasarea în zona inundabilã a albiei majore ……. de noi obiective economice şi/sau sociale, amplasarea unor obiective şi desfãşurarea de activitãţi ……..precum şi pe o distanţã de 500 m în jurul acestora sunt permise numai în baza unui aviz de amplasament. ” Cine emite avizul de amplasament? Ne spune alin.2 : ”(2) Avizul de amplasament prevãzut la alin. (1) se emite de cãtre Administraţia Naţionalã „Apele Române”, de cãtre direcţiile bazinale ale acesteia sau de Administraţia Naţionalã de Meteorologie, conform competenţelor stabilite prin prezentele norme metodologice privind avizul de amplasament, denumite în continuare norme.”

Acum vă invit să faceți un exercițiu practic și – pentru că tot e vreme faină afară – atunci când ieșiți la plimbărică, să vizualizați câte ”obiective” există construite la mai puțin de 500 de metri de albia râurilor care traversează localitățile voastre. Veți fi uimiți să constatați modul în care an de an, cei care trebuiau în mod normal să emită avizele menționate mai sus, s-au făcut a nu observa că geto dacii au construit în draci acolo unde nu aveau voie.

La nivel național, situația este una halucinantă: ”Peste 900.000 de romani, adica 4,5 la suta din populatia tarii, traiesc in zone de risc si se pot confrunta oricand cu inundatii. Peste 88.400 de case ar putea fi luate de ape in orice moment. Romania are 1.028.000 de hectare de teren inundabil, suprafete intinse fiind situate de-a lungul Dunarii si al principalelor rauri care „brazdeaza” Campia Romana.” – Ministerul mediului. Conform aceluiaș minister, zonele cu „risc major de inundatii” sunt in judetele Timis, Arad, Bacău, Bihor, Satu-Mare, Bistrita, Salaj, Cluj, Alba, Mures, Sibiu, Covasna si Brasov.

Vă întrebați poate ce au făcut autoritățile române de-a lungul vremii, pentru a preveni inundațiile și pentru a reduce riscul la acestea, orice copil știind deja că e mult mai ieftin să previi decât să repari, iar în unele situații ( decesul celui afectat ) posibilitatea de reparație este nulă ! Ei bine, pentru început, s-a elaborat – de către acelaș Minister al mediului – ”Strategia nationala privind gestionarea pe termen mediu si lung a inundatiilor”, în care în mod absolut halucinant, ni se recomandă măsuri cum ar fi : „Oamenii vor trebui sa invete sa convietuiasca cu raurile” sau ”Oamenii vor fi obligati sa faca eforturi pentru a retine apa din precipitatii in localitatea (zona) in care aceasta a cazut. Doar daca eforturile lor se vor dovedi inutile, autoritatile vor putea evacua apa in exces in rau”. Simpatic, nu-i așa? Firește, stragia sus menționată definește și alocări  de resurse financiare, ”dar numai în situația în care vor exista fonduri disponibile”, urmând ca până prin 2030, cifra de 900.000 de mai sus, să se reducă pe la 350-400.000.

La proiecte, strategii și Master planuri stăm binișor, pentru că aici ” se papă” bine de tot din consultanță, purcoaie de bani fiind cheltuite de-a lungul timpului pe ”lucrări” mai mult sau mai puțin folositoare, care ulterior plăților făcute către ”executanți”, poposesc într-un sertar pe care nu-l mai deschide nimeni, sau sunt ”urcate” pe un site, la o secțiune vizitată de maxim 5 persoane pe an ! 🙂

Am făcut documentarea de mai sus, citind articolele despre inundațiile din zona Răchitiș Ghimeș Făget, acolo unde din păcate două persoane și-au pierdut viața, unde case, poduri și drumuri comunale au fost afectate de inundații. ”Intervenția”autorităților a fost una desprinsă din filmele aparținând categoriei ”film noir”, un ”desant” format din prefect, subprefect, directori, comisari, ofițeri și … un buldozer sosind la fața locului ” pentru a se lupta cu apele” 🙂 urmând ca SGA Bacău să trimită și un excavator pentru a ajuta la recalibrarea albiei.

Prin intermediu Programului Operational Sectorial „Mediu” (POS Mediu) s-ar fi putut atrage mulți bani pentru a face ceva concret în domeniu, însă ”profesonalismul” celor care au diriguit conducerea acestui minister, precum și excesul birocratic al altor autorități române ( exces criticat inclusiv de către cei de la UE care s-au crucit atunci când au văzut că românii au depus proiecte de 6000 de pagini, semnate și ștampilate pe fiecare pagină ) au împiedicat și împiedică încă punerea lucrurilor ”în matca lor firească”.

Cred că orice administrație publică, fie ea locală sau centrală, trebuie să aibă în centrul preocupării sale siguranța cetățeanului și a proprietății acestuia. Iar decât să fi accesat fonduri pentru terenuri de sport în pantă sau pentru parcuri în pădure sau în zone în care orișice se putea face, mai puțin un parc, mai bine s-ar fi orientat către atragerea de bani pentru lucrări de protecție împotriva inundațiilor, acolo unde este cazul, evident.

Aproape orice localitate din minunata republică geto-dacă, organizează an de an celebrele ”zile ale orașului” sau alte manifestări cu iz (doar) cultural ,  prin care, uneori, se ”clătesc” o serie de sume halucinante, tot felul de ”guriști” fiind răsplătiți prin mărinimia primarilor cu sume în euro (că doară suntem europeni, ce mă-sa-n cur !  🙂 ) care ”au în coadă” minim trei zerouri . ( ceți citi în presă deacum costul acestora, pentru că imediat ce vine vara, primarii  deschid larg punga și dau drumul la chermeze, pentru că nu-i așa: ” trebuie și din astea, românul trebuie să se și distreze, nu numai să muncească!” ) . Banii alocați ” serbărilor cu iz câmpenesc” ar fi putut fi folosiți pentru siguranța cetățeanului, dacă acest lucru ar fi reprezentat o prioritate pentru conducerea administrativă a localității. Însă nimeni nu are curajul să-i pună pe zecile/sutele de beneficiari ai ajutoarelor sociale, ca în contul paralelor pe care le primesc cu mărinimie de la statul rumân, să presteze niscvai muncă și să facă ceva cuști de plasă (care ulterior să fie umplute cu pietre din râu și încastrate în malurile acestuia de oameni de specialitate ). Costul pentru materialele necesare unui anumit troson de amenajare ( plasă zincată, oțel beton și electrozi) ar fi cam la jumătatea costului pentru ”guriștii” menționați anterior, iar nimeni să nu îmi zică că fie printre beneficiarii ajutoarelor sociale, fie printre angajații primăriilor nu se găsește o persoană care să știe să dea câteva afte de sudură. Dar nu, cumetre ! Administrațiile locale pun beneficiarii ajutoarelor sociale, în cel mai fericit caz la … măturat străzi, chiar dacă efectul ulterior al acestei munci este similar cu cel al razelor de lună asupra galoșilor de lână ! 🙂 Și dau comunicate de presă de zor cum că … nu au fonduri necesare pentru ” a lupta cu apele ”.  Am mai spus pe aici și o repet : Prima condiție pentru a face un lucru, este să vrei să îl faci ! Dacă nu îți dorești să îl faci, restul este doar o poveste.

Reamintesc, la Ghimeș Făget, zilele trecute au murit doi români, doi băcăuani . Interesează oare pe cineva? Este cineva de vină pentru moartea lor? Probabil nu, din moment ce nici o demisie nu a fost anunțată, nici o persoană care răspunde de pompos denumitul ” management al situațiilor de urgență ” nu și-a asumat vreo responsabilitate. Nici măcar una morală.

Dormi liniștit națiune, iar dacă apa nu te va lua la noapte, numai lui Dumnezeu din ceruri trebuie să-i mulțumești ! ( ca deobicei, dealtfel! 🙂 ).

Pentru că administrațiile publice centrale și locale, sforăie de saltă plapuma pe ele.

 

 

Categorii:Uncategorized

De la Vintilă Brătianu la un nene pe nume Bușoi

La Congresul PNL din mai 1930, bunicul Dumitru avea să se întâlnească cu Vintilă V. Brătianu, președintele partidului la acea dată și, rămas președinte până în decembrie 1930.  Cred că cea mai bună caracterizare a lui Vintilă Brătianu a făcut-o Nicolae Iorga: ”onest, muncitor, patriot, dar necăjicios și iute la vădirea mâniei sale, amestecându-se în toate și luând-se în gură cu toată lumea…, urând orizonturile largi în care «omul de stat» se pierde și privind cu strălucitorii lui ochi mărunți de cârtiță amănuntele cele mai neînsemnate

Vintilă Brătianu a fost inginer diplomat, absolvent al celebrei Școli Centrale de Arte și Manufacturi  din Paris( La admitere, Vintilă s-a declarat ca fiind ” fiu de agricultor român”, iar atunci când conducerea facultății a aflat că ”agricultorul” este de fapt fiul primului ministru al României, a fost chemat să dea explicații, acuzat fiind de ”minciună gravă în actele oficiale” 🙂 Răspunsul lui Vintilă a fost următorul : ” Nu am mințit ! Profesia de agricultor este ocupația permanentă a tatălui meu, pe când cea de prim ministru este doar una temporară ! ” )

La întoarcerea  de la studiile din Franța, participă la construcția podului de la Cernavodă, iar apoi, la recomandarea lui Anghel Saligny , va primi conducerea construirii podurilor peste Siret (lângă Bacău) și Argeș ( Grădiștea).

A fost pe rând, secretar general în Ministerul Finanțelor, primar al Capitalei , ministru de război și ministru de finanțe . După moartea lui Ion I.C. Brătianu a ocupat funcția de prim-ministru.

A fost numit de primul ministru Sturdza să conducă Direcțiunea Regiei Monopolurilor Statului, pe care la plecare, a lăsat-o cu excedent bugetar de 300 milioane lei . ” Vintilă Brătianu cerea de la oameni trei lucruri: ordinea, sentimentul conveniențelor și respectul autorității sau raporturilor ierarhice. Ura clevetirea, disprețuia intriga și nu putea suferi obrăznicia.”

Datorită eforturilor sale, din aprilie 1898, a început să funcționeze în mod regulat serviciul de navigație pe Dunăre, sub pavilion românesc. Tot lui i se mai datorează stabilirea colaborării cu societățile de navigație din Serbia și Germania, fapt  care a permis Navigației Fluviale Române să poată desfășura servicii de transporturi regulate între Sulina și Regensburg.

Ca secretar de stat în Ministerul Finanțelor, Vintilă Brătianu a fost primul demnitar al statului român, care s-a gândit și a înfăptuit o reorganizare pe baze moderne a aparatului fiscal de stat.

Ca primar general al Bucureștilor, a realizat dimpreună cu Serviciul Geografic al Armatei, primul plan topografic modern al Bucureștilor, pe baza căruia, în 1911 s-a realizat primul plan de sistematizare a Bucureștiului, care prevedea ”crearea de bulevarde circulare și artere radiale(cu lățimi de 18-30 metri iar acolo unde terenul permitea chiar cu lățimi mai mari) , piețe, principiul specializării cartierelor, crearea de parcuri, regularizarea râului Colentina.”

La începutul Primului Război Mondial, a fost numit de Ionel Brătianu, Ministru de Război. Din chilia sa de la Mitropolia Moldovei, a coordonat acțiunile armatei române în pregătirea pentru luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Ion Gh. Duca, în Amintiri politice, spune așa despre viața lui Vintilă la Iași : „Lângă mine, Vintilă Brătianu ocupa o mică odăiță, precedată de un mic coridor, unde erau depozitate o ladă modestă și două geamantane, tot ce luase acest atotputernic ministru cu el în refugiu. Chilia sa de monah se potrivea de minune cu acea latură de ascetism a firii lui Vintilă Brătianu.”

În 1926, Vintilă Brătianu a fost numit Ministru de Finanțe, iar despre activitatea sa la minister, Nicolae Iorga scrie : ” Vintilă este adevăratul șef al Guvernului, născocitorul de legi și întreprinderi, dominat de ideea de a crea noua viață economică a României și de a-i așeza în frunte partidul său

În fine, la moartea lui Ion I.C. Brătianu, a preluat conducerea guvernului, pe care a asigurat-o până în 3 noiembrie 1928.

Am făcut această ”scurtă” prezentare a lui Vintilă Brătianu, pentru a arăta ce fel de oameni a întâlnit Dumitru Diaconescu la Congresul PNL din 1930. Ce lideri aveau liberali la acele vremuri și ce realizări aveau ei pentru România. Ce background trebuia să ai pentru a ajunge să conduci Partidul Național Liberal.

În iunie 2017, Congresul PNL  va trebui să aleagă între cu un domn cu nume ciudat ( cum dracu să te cheme Bușoi și să vrei să conduci Partidul Național Liberal?! 🙂  ) care, conform mamei domniei sale, are ca realizări ” două bacalaureate cu 10 ” ; pentru că despre ”realizările” de la CNAS, au rămas doar interceptările telefonice cu cântec dintre domnia sa și baronul local Duicu si, un alt domn, care de o bună bucată de timp nu are serviciu , în sensul adevărat la cuvântului, dar care dorește și domnia sa să conducă Partidul Național Liberal ; deasemeni , va putea fi urmărit și cel care se consideră  un fel de Donald Trump de România, dar căruia încă i se mai văd pe umeri , urmele de la epoleții dinainte de 89.

Vremuri tulburi pentru Partidul Național Liberal, care parcă e un cercetaș care și-a pierdut busola într-o pădure și încercă să se orienteze după mușchi , după stele, după orișice, numai să iasă din întuneric și … să ajungă la guvernare !

Cineva spunea odată că nu mai este ”de bonton” să tot amintim de Brătieni, ” să avem gura plină de ei mereu”, pentru că vremurile alea au trecut de mult. Cumetre, atunci când vorbim despre Brătieni, ar trebui să stăm întotdeauna în picioare – așa cum ne recomanda veșnicul Țuțea – pentru că ei sunt trecutul nostru măreț,  în fapt singurul lucru cu care ne putem , și de care trebuie să fim mândri ! Brătienii ne-au dat crezul nostru politic ” Prin noi înșine”, cu care voi v-ați șters la cur, atunci când ați  inventat la rândul vostru  mizeria politică numită USL, care se traduce ” Prin noi înșine, dimpreună cu alții” . Și dacă acești alții ar fi fost țărăniștii de exemplu, aș fi putut înțelege. Dar să fie kmerii roșii, nu am să o înțeleg niciodată!

La aniversare, cred că  Partidul Național Liberal are nevoie mai mult ca oricând, de Liberali și nu de Peneliști, de oameni care să creeze politici publice folosind mai mult capul și mai puțin curul, de oameni neduplicitari, de oameni ”onești și verticali”, așa cum spune cu of din când în când, draga mea bucovineancă Diana.  Și-atunci, or veni și vremurile mai bune… Sunt sigur de asta.

La mulți ani PNL !

Categorii:Uncategorized