Vorba de marți, 9 mai 2017

V-am recomandat zilele trecute interviul lui Elon Musk, CEO Tesla. Urmărindu-l, nu poți să nu te umpli de năduf : bre tată, ăia se gândesc la lucruri care aduc mai degrabă a Star Teck, în vreme ce noi, la 10 ani de la aderarea la o Uniune care gâfâie din ce în ce mai mult, nu reușim nici în ruptul capului să ieșim din marasmul carpato danubiano pontic, guvernat de celebra Miorița și asezonat din plin cu secvențe din Las Fierbinți, totul pe fondul muzical al unor manele de toată cinstea.

Care sunt faptele la care vreau să fac referire:

Datorită incompetenței crase în colectarea obligațiilor fiscale pe salarii și eliminării muncii la gri-negru, ce s-a gândit onor Guvernul GrinDragnea? Domle, n-ar fi rău ca de la 1 iulie să îi obligăm pe angajatori, ca în cazul contractelor în regim de part-time, să plătească contribuțiile la nivelul salariului minim brut pe economie. Cu alte cuvinte, chiar dacă lucrătorul X desfășoară în cadrul companiei Y o activitate regim de part-time aferentă unui venit de 500 lei, angajatorul să îi plătească obligațiile aferente sumei de 1450 lei.

Care va fi urmarea unei astfel de ”giumbușluc fiscal” inventat de pufoși? Studentul X, care și-a găsit un job de după amiază la un fast food sau femeia de serviciu Y care vine 2-3 ore la terminarea programului să facă curățenie pe un palier al unei clădiri de birouri, (sau … pot să vă mai dau minim 5-6 exemple dar nu e timpul și locul acum)  vor fi concediați de la 1 iulie, pentru că nimeni nu este nebun să plătească astfel de obligații, care par a fi ok, numai în mintea domnului Viorel.

A, există muncă la gri-negru? Corect! Însă incompetența ta în a-i dibui pe cei care ”practică meseria” asta,  nu o arunca Viorică cumetre, pe umerii angajatorilor serioși! Totuși, nu toți angajatorii din țara asta sunt niște infractori, așa cum îi consideri tu și stăpânul tău teleormănean. Viorică zice cum că e greu să-i afli pe cei care eludează legea. Ia să îl ajutăm noi oleacuță, pe gratis , zic ! Păi dacă ai un șantier în București (capitala țării ești) și găsești 15 angajați din Botoșani, toți în part time, ar trebui să-ți fie clar ca lumina zilei că aia sunt toți angajați la gri, pentru că nu e nebun nimeni să aducă oamenii de la 500 de km, să le plătească transport, cazare, masă, etc și să-i pună să lucreze două ceasuri pe zi, nu ? Sau dacă afli matale nea Viorele o firmă de pază ( că și astea sunt mii pe cuprinsul țărișoarei ) și toți angajații sunt la fel, în regim part time, e clar că și aici pute de la distanță a lucru necurat, că nimeni nu-i nebun să tocmească paznici cu două ceasuri pe noapte !  Sau dacă te duci matale cumetre, la o fabrică de pită care scoate 3 șarje de produs finit pe zi cu 20 de inși angajați în part time, e clar că fie Iosefini e General Manager, fie cei ce-i controlează sunt idioți incurabili. Și tot așa Viorele, din aproape-n aproape, vei afla răspunsul corect la întrebarea ta profund înțeleaptă și venită din prepuțul gîndirii : ” Cum să-i depistăm?”

La final, pentru un exercițiu de după amiază, vă recomand să priviți la cele două chipuri de mai jos – cel al lui Elon Musk de la Tesla și cel al lui nea Viorică de la finanțe din România – și să încercați un răspuns la întrebarea ” ce-mi inspiră moaca asta?”  Apoi veți înțelege poate, de ce iubesc eu atât de mult ”pufoșii”. Fluffy sictir !

Anunțuri
Categorii:Uncategorized

Vorba de duminică, 9 aprilie 2017

Recomandarea mea, înainte ”de-a da cu bani-n câini ” de Paște, să aruncați o privire pe datele de mai jos, pentru a ști unde suntem, dar mai ales pentru a încerca să ne protejăm față de un viitor care numai roz nu se anunță a fi.

Nivelul investițiilor % din PIB s-a dus la vale în trimestrul I 2017, comparativ cu orice an din 2011 încoace. Un grafic elocvent găsiți mai jos17835112_10210965615834635_7686020496962947281_o

Deasemeni, INS a publicat statistica  referitoare la modul în care românii își cheltuie paralele: 34,8 % merg pe ”păpică”, iar 18,2% se duc pe chirii și utilități ( combinați cu alți 5,2% pentru întreținerea locuinței ). Acest procent va crește odată cu noile facturi ce vor veni, mai ales la energia electrică și la gazele naturale. Din ce rămâne, de 8% se bea și e fumează, de 6% se plătește transportul – și aici prețurile vor crește ușor, datorită creșterii valorii dolarului comparativ cu leul, dar și prețului barilului de petrol pe plan mondial – iar de 5,1% se plătesc telefoanele mobile, cum altfel  🙂  Cu 4,6% pentru sănătate, 0,3 % pentru educație și 1,8% pentru concedii, zic că suntem pe drumul cel bun !  Direcția e una greșită, dar asta ține de nuanță ….

Pe ce cheltuie romanii banii

 

Categorii:Uncategorized

Vorba de luni, 3 aprilie 2017

Balena albastră vs știuca geto dacă

Observ cum că ”instituțiile e în alertă ” datorită prezenței în apele teritoriale române ale celebrei balene albastre, venită se pare – cum altfel se putea – pe filieră rusească. Pandelizatoarea născătoare de geto daci și nesătulă de imagine, aka Gabriela, s-a gândit să aducă niscavai personalități cultural sportive care să le povestească junilor geto daci despre cât de nasoală e balena . Mie mi se pare o pierdere de vreme și o cheltuială de parale, pentru că nu poți să oprești sau să restricționezi accesul la internet într-o țară membră UE, oricât de tare-n clanță ai fi la un moment dat.

Pericolul cred eu, nu va veni în perioada următoare de la balena albastră, ci de la pescarii de știuci din guvern, pentru care ultimele date ale Eurostat ar trebui să fie mai mult decât alarmante , asta dacă cineva de prin clădirea aia mai ” are mintea la purtător” :

  • România se află pe primul loc în UE în ceea ce privește rata sărăciei !
  • 535 de localități din România au grade de sărăciei peste medie și severe !
  • Numărul persoanelor marginalizate este de 427.046, iar numărul asistenților sociali angajați este la 20% din cel necesar !
  • 40,2 % din populația României trăiește în sărăcie, iar o treime din populaţie este afectată de privare materială severă, în sensul că nu-şi poate permite să achiziţioneze articole considerate dezirabile sau chiar necesare pentru a duce un trai decent !
  • 32% dintre copiii României trăiesc în condiţii de lipsuri materiale grave şi unul din doi copii era expus riscului de sărăcie sau de excluziune social !

Creșterea cursului leu-euro va duce la împovărarea geto dacilor care au rate în valuta europeană, dar și a prețului la acele produse care depind de cotație, e de la sine înțeles. Cum prețurile la unele produse alimentare deja au luat-o pe arătură, mai lipsește ca geto dacul să-și piardă locul de muncă și nu mai e nevoie de nici o balenă albastră ca să-și pună capăt zilelor.

Pentru că oricât ar fi balena albastră de periculoasă, știuca geto dacă e mai dată-n mă-sa, pe onoarea mea !

Categorii:Uncategorized

Vorba de duminică, 26 martie 2017

Uneori datele statistice te cutremură atunci când le citești : ”din 1958 și până în 2014, în România au avut loc 22.638.755 de avorturi.” Practic, o altă Românie, care nu a avut glas să ceară ajutor, a fost aruncată la gunoi. Aceasta este cifra înregistrată ca urmare a unor dovezi; despre cele neștute, făcute cu andreaua-n baie, nu știe nimeni o cifră.  În zilele noastre, ”în România se fac aproximativ 200 de avorturi pe zi, doar în spitalele de stat. ” Dealtfel, într-o altă statistică, cea referitoare la numărul de avorturi raportat la numărul de locuitori, România este pe locul doi la nivel mondial ( imediat după ” mama Rusia”, țară care a fost prima din lume în care în 1917, avortul a fost legalizat).

Chestiunea nu este una simplu de abordat, pentru că nu-i așa, e foarte simplu să interzici ceva, dar ce te faci în situații limită de genul : mama este infectată cu HIV, sarcina a apărut ca urmare a unui viol în grup sau la computerul tomograf se constată că fătul are două capete și trei puțe? Sigur, Hollywood-ul a ecranizat câteva scenarii pe aceste teme, dar ce să vezi, viața reală nu e similară cu cea din dramele americane.

Doar 10% dintre femeile din mediul rural din România au habar despre mijloacele de contracepție, iar despre planningul familial  nici nu poate fi vorba ( cunosc un caz în care soția care născuse 7 copii, i-a dat soțului anticoncepționalele primite de la medic, iar când a mers cu burta la gură la acesta, la întrebarea ” ai luat medicamentele pe care ți le-am prescris”, i-a răspuns senin: ” I le-am pus în borș domn doctor, i le-am pus în borș în fiecare zi ! ”. ” Cui i le-ai pus femeie? ” ” Lu Marinică domn doctor!” )  În rândul populației de etnie romă nu are nimeni curajul să pătrundă și să discute cu aceste femei, care sunt încă tratate ca în era sclavagismului ( măritate la 9-10-11 ani, vândute pe salbe de galbeni sau pe te miri ce alte beneficii, în majoritatea cazurilor condamnate la analfabetism cronic ). Există femei de etnie romă care la 28 de ani sunt bunici iar în jurul vârstei de 45-50 de ani mor, după ce au procreat o mini șatră de copii, care mare parte din ei cerșesc pe străzile din Europa.  Medicul nu pătrunde-n șatră, iar preotul are alte preocupări vis a vis de aceste lucruri. Familiile sărace, care trăiesc într-o mizerie crasă, procrează 5-6-7-8 copii, pe principiul ” unde mănâncă trei guri, mai mănâncă încă una”. Încă una poate, dar încă șase? Evident că șansa la viață a acestor copii este una discutabilă în zilele noastre. Mare parte din cele șase guri care vin să mănânce lângă celelalte trei, abandonează devreme școala, rămân semianalfabeți, ajung pe străzi cerșetori, apelează la droguri mai mult sau mai puțin ușoare sau își prostituează trupul pentru o felie de pâine și-un așternut cald. Nici aici nu vine medicul – pentru că miroase(probabil) – nici pe la ei nu trece preotul, decât atunci când e de luat. Cu datul , mai puțin.

Și uite-așa, după ce vreme de decenii bune ne-a durut fix în cozorocul șepcii lui Ion Iliescu de ceea ce se întâmplă cu familia română, am ajuns în 2017 să strângem semnături pentru familia formată dintre un bărbat și o femeie și să facem marșuri în ziua de Buna Vestire împotriva avorturilor. Nostim mi-a fost să-l văd pe nea Jiji Becali cu veston folcloric luat peste puloverul de 500 de euro, cu crucea-n mână , cântând ”să apărăm ortodoxia” , de parcă catolicii sau protestanții nu ar putea să fie și ei împotriva avorturilor. BOR zice într-un comunicat că nu este organizatorul marșurilor, ”dar a binecuvântat și sprijină spiritual manifestarea.” ( în fapt, toți preoții au avut misiune de la episcop de a participa). Faptul că la manifestații au participat un număr relativ mic de oameni, reprezintă după părerea mea un eșec al BOR, dar care și-a gestionat bine situația post manifestații cu comunicatul sus amintit. Politicienii români nu prea au avut chef de mărșăluială, deși în timpul campaniei electorale, atât gura domnului Dragnea cât și gurița doamnei Gorghiu erau pline de pro familie și alte cele. Dar cum campania a trecut, mai bine la un remmy de duminică decât la un miting pro viață, nu-i așa?

22.638.755…. Credeți că de melodiile lui Becali aveau nevoie mamele care au făcut aceste avorturi?  Credeți că de sfatul IPS Andreicuț care vrea minim 3 copii de familie – ” unul pentru mamă, unul pentru tată și unul pentru biserică”  – aveau nevoie? (aș îndrăzni să zic eu : și unul pentru servicii, dacă țin cont de asta .)

Sau de educație , despre ce însemnează responsabilitatea de a avea un copil trebuiau să primească sfaturi, îndrumare, consiliere, aceste familii? Ne facem că nu vedem unde este cu adevărat problema, sau chiar noi înșine avem o problemă?

22.638.755…

 

 

 

 

Categorii:Uncategorized

Vorba de joi, 16 martie 2017

În așteptarea bugetului …

Termenul de ”politică publică” ( preluat la noi din francezul ”politiques publiques” ) reprezintă ”o serie de decizii care sunt legate între ele, în scopul realizării unor obiective, precum și mijloacele și resursele alocate în vederea atingerii acestora, în anumite situații specifice.”În  general, o politică publică responsabilă, ar trebui să însemneze o serie, un ansamblu de măsuri luate de către o autoritate publică ( legală și responsabilă în același timp ), care vizează în primul rând îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor, concomitent cu conceperea, implementarea și menținerea ulterioară a unor măsuri de stimulare a creșterii economice.

O politică publică locală responabilă, ar trebui construită pe baza unei ciclicități logice responsabile și anume: 1. Identificarea și definirea problemei 2. Identificarea variantelor de rezolvare și alegerea soluției optime de rezolvare a acesteia 3. Implementarea politicii publice 4. Monitorizarea și evaluarea periodică.

Greșeala principală care se face în cadrul administrațiilor publice locale( cred eu) este aceea că în majoritatea cazurilor se pornește de la o premisă falsă,  identificarea și definirea problemelor fiind una care în cele mai multe cazuri nu are legătură cu”îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor, concomitent cu conceperea, implementarea și menținerea ulterioară a unor măsuri de stimulare a creșterii economice” – ci mai degrabă cu imaginea politică și obținerea ulterioară de voturi din partea cetățenilor.

Există situații în care o administrație publică locală este ” fruntașă” la cheltuirea banului public prin realizarea unor proiecte, însă acestea nu conduc la final, nici la ”îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor” și nici nu au ca efect ulterior”creșteri economice” spectaculoase. Câteva exemple se impun a fi enumerate : construcția unor terenuri de sport în zone în care media de vârstă a populației este mai degrabă apropiată de vârsta de pensionare decât de cea pentru activități sportive, construcția unor cămine culturale sau a unor săli de cultură ”fără număr”, în condițiile în care mediul cultural este într-o suferință evidentă la nivel național și practic scopul pentru care s-au ridicat aceste edificii este puțin probabil a fi atins ( rețelele de distribuție cinematografică fiind reduse la limita subzistenței, iar teatrele naționale făcând turnee din ce în ce mai rar ), construcția de pârtii de schi în zone în care ninge odată la patru ani mai mult de două săptămâni pe sezon,  construcția de ”zone de picnic” în locații în care…nimeni nu merge la picnic, construcția unor edificii de asistență medicală gestionate doar de administrația publică locală, în condițiile în care aceasta nu are resursă financiară să susțină adecvat resursa umană necesară unei bune funcționări ulterioare a acestora, etc. Lipsa unor obiective generale corect identificate și definite, care să genereze logic obiectivele specifice și practic traseul, foaia de parcurs pentru următorii patru-cinci ani, generează de cele mai multe ori, năstrușnicii precum cele din exemplele date.

Așa cum, fixarea unor obiective generale nesemnificative, cu impact redus pe termen mediu și lung, poate conduce în final la închistarea în prezentul cenușiu a unei localități, iar exemple de localități care au edificii semețe din beton și sticlă dar în care cetățenii acestora( de cele mai multe ori șomeri sau asistați sociali ” de profesie” )  își fac nevoile ”în fundul curții” , cară apă potabilă cu găleata de la sute de metri și se spală maxim odată pe săptămână pe tot corpul, sunt la tot pasul în minunata republică.

De aceea cred eu că, atunci când o administrație publică locală serioasă, cu oareșce viziune ”la purtător” creionează o proiecție bugetară pe termen scurt ( bugetul anual ), mediu și lung (bugetele multianuale), ar trebui să-și răspundă cel puțin la trei întrebări, înainte de a lansa în spațiul public orice dezbatere pe această temă :

  1. Unde vreau să ajung peste patru-cinci ani ?
  2. Am resursa financiară și umană pentru a implementa ceea ce vreau să fac pentru a ajunge acolo unde mi-am propus?
  3. Care sunt rezultatele ”sigure” care-mi apar și care mă vor ajuta pe parcursul implementării acestei politici publice?

Restul, cred că sunt chestiuni care țin de ” meșteșugăria conducerii”.

Categorii:Uncategorized

Vorba de duminică, 12 martie 2017

Supărarea calicului

Folclorul românesc are o vorbă : ”Calicul nu-i calic destul, până nu-i și-un pic fudul ! ” Această zicere mi-a venit în minte urmărind recentele evenimente ale summitului UE de la Bruxelles.

Care sunt faptele : Vreme de ani buni, Uniunea Europeană a încercat să reducă decalajele între țările fondatoare și statele recent aderate la clubul european, prin alocarea unor resurse importante către fostele state comuniste din centrul și estul regiunii.O parte dintre tările provenite din fostul bloc socialist ( în special cele care au avut granițe cu țările avansate din Uniune) au înțeles oportunitatea și, accesând fondurile europene și-au construit cu ajutorul acestora o infrastructură foarte apropiată ca dimensiune și calitate de cea a țărilor fondatoare ( și aici vorbesc atât despre infrastructura rutieră și feorviară, dar și de cea reprezentată de rețeaua unităților de învățământ și sănătate). Tot cu ajutorul banilor europeni aceste state au început și procesul de modernizare a administrației centrale și locale, transparența decizională și o anumită zgârcenie în cheltuirea banului public definind noile politici ale acestor state. Iar rezultatele nu au întârziat să apară, în timp.

Ce a făcut România în această perioadă ?Deși avea un precedent istoric – perioada 1866-1947 – atunci când dintr-o ţară mică, România ajunsese un stat cu mărime medie în Europa (locul 8 după numărul de locuitori şi locul 10 după suprafaţă) cunoscând mari progrese pe toate planurile ( cultural, politic și economic ), România nu a mai reușit și de această dată să beneficieze de oportunitatea istorică a momentului. Evident că Traian Băsescu – cel sub conducerea căruia s-a gestionat această perioadă – nu aduce sub nici o formă cu  fostul rege Carol, așa cum premierii perioadei – Tăriceanu, Boc și  Ponta nu aduc nici ei cu alde Brătianu. Ce a făcut în fapt conducerea României  în perioada 1866-1947? A înțeles în primul rând că o dezvoltare accelerată a țării nu poate avea loc fără o sincronizare a instituțiilor statului român cu cele similare ale țărilor vest europene, iar această sincronizare a avut efecte imediate: procesul de modernizare al României ,cu o dinamică extraordinară , prin crearea libertăţii pieţei, producţiei si circulaţiei produselor si valorilor în tot spaţiul european. Legile create de un Parlament format în proporție de peste 80% din oamenii de valoare ai vremii, care au înțeles oportunitatea ivită, au fost unele care au pus România pe o direcție de dezvoltare extraordinară, cu o singură bandă de circulație – spre vest !

Exemplu :În 1887, având în vedere încurajarea industriei mecanizate,  guvernul liberal de la acea vreme a emis o lege care prevedea că orice fabrică nouă care folosea un capital, autohton sau străin, de minimum 50 de mii de lei ( nu uitați că în acea perioadă leul avea ”greutate în aur” ) şi maşini performante ( ”mașini perfecționate” e termenul din lege) , beneficia de următoarele avantaje: 5 ha de pământ oferite gratuit de la stat, scutire pe 15 ani de orice impozite la stat si comună, reducerea cu 40% a tarifelor de transport a mărfurilor pe calea ferată, scutire de taxe vamale la importul maşinilor necesare fabricii şi a materiilor prime care nu se găseau în ţară .

În baza unor astfel de politici a ajuns România să fie gratulată cu expresii de genul ” minunea de la răsărit” și ”București – micul Paris”. Așa s-a ajuns ca pe plan mondial să existe în vreme două burse a grâului – una la Chicago , iar cealaltă la … Brăila , așa s-a ajuns ca să avem primele orașe iluminate din Europa, mai întâi cu petrol ( la Ploiești ) iar mai apoi cu lămpi incandescente cu filament din cărbune ( la Timișoara ). România ultimului deceniu, condusă de o clasă politică perimată, total nepregătită pentru vremurile sosite parcă pe neașteptate pentru ea, afectată de corupție până-n măduva oaselor și orientată doar spre interesele proprii sau de grup, a pierdut în viziunea mea, ”trenul european”. Nu am reușit să atragem fondurile europene puse la dispoziție de către cetățeanul german, englez sau francez , două fiind principalele motive : unu – posibilitatea redusă de fraudare a acestor fonduri și doi –  birocrația (creată de noi) în realizarea unor proiecte care să fie acceptate la finanțare. Primarii români au preferat de-a lungul celor zece ani scurși de la momentul aderării la Uniunea Europeană, să aștepte banii veniți prin consiliile județene, în detrimentul celor veniți din vestul Europei. Așa se face că, în loc să construiască o infrastructură modernă, care să atragă după sine dezvoltarea economică și socială a localităților lor, aceștia au preferat să construiască ( cu sute de mii de euro ) cămine culturale care acum stau părăsite, terenuri de sport în pantă sau celebrele ” parcuri din pădure”.

Unde suntem la 10 ani de la aderarea la Uniune ? România putea să facă pași importanți în vederea dezvoltării sale socio economice dacă ar fi avut , așa cum am vorbit mai sus, oamenii de stat potriviți. Însă pașii făcuți sunt mici , iar acum se discută mult deja despre faptul că nu au fost făcuți corect.La 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, am ajuns să fim fuduli la Bruxelles, cerând cetățenilor germani și francezi ( între timp UK s-a cam lămurit cum stă treaba cu această Uniune și a decis că e mai bine să plece acasă) să nu mai aibă atâtea pretenții față de modul în care NOI gestionăm aderarea la spațiul european, folosindu-ne de expresii venite parcă din cărțile proaste scrise de novicii comuniști ai perioadei Gheorghiu Dej : ” fără România, Europa ar fi mai săracă” sau ” împreună suntem mai puternici” . Așa o fi, împreună vom fi mai puternici, numai că cetățeanul german sau francez  zic că după 10 ani, a venit vremea să cam achităm nota de plată ” fifty – fifty” ! Dacă acum o sută și ceva de ani politicienii care au construit România modernă dădeau legi de încurajare a construirii de fabrici (indiferent de capitalul fondator – străin sau autohton), la 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, politicienii români arată cu degetul spre multinaționale și caută să le supraimpoziteze orice fărâmă de profit obținut.La 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, Parlamentul României  nu este preocupat de dezvoltarea socio economică ci este interesat de a da legi noaptea ” pe furiș ca hoții ” așa cum avea să spună Piața Publică.La 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România are un președinte care se pare că e preocupat mai mult de călătorii, drumeții montane și schi decât de a demara odată pentru totdeauna un proiect ambițios(dar serios în același timp) de țară. Klaus Iohanis devine ușor ușor a doua mare dezamăgire după Emil Constantinescu, cel de la care la fel, așteptările au fost mari, dar rezultatele au fost mici.

Ce se întrevede? Calea României este condamnată să fie una spre vest. Pentru că alternativa unei ”zone gri”, în care noi să stăm cu Miorița noastră și cu poveștile comuniste gen ” ce eram odată  înainte de a ne distruge imperialiștii ăștia” este cea mai proastă soluție posibilă. Nu ura față de capitalul străin este soluția, ci priceperea politică de a te folosi de el în dezvoltarea socio economică a zonei tale. Nu construirea de năstrușnicii este soluția, ci dezvoltarea unei infrastructuri care să aducă în viitor prosperitate zonei tale. Nu alegerea și susținerea unor politicieni care promit avantaje materiale peste noapte, ci a unora zgârciți în cheltuirea banului public și cu oareșce viziune  pe termen mediu și lung.

În 1945 , câteva din cele zece directive date de Ana Pauker pentru construcția comunismului în România sunau cam așa :

-Lichidarea tuturor băncilor prin atacuri împotriva Partidului Naţional Liberal, ai cărui membri sunt proprietarii celor mai multe dintre ele.

-Micile gospodării ţărăneşti trebuie desfiinţate pentru a-i lipsi pe ţăranii mici proprietari de pământ de maşini şi de vite. Acesta va deschide calea spre absorbirea lor în sistemul colectivist.

– Suprimarea treptată a firmelor de import-export, care fac afaceri cu SUA, Marea Britanie şi îndreptarea exportului României spre Uniunea Sovietică şi ţările de sub dominaţia sovietică.

-Suprimarea partidelor istorice, prin arestarea, uciderea şi răpirea membrilor lor.

-Crearea unei organizaţii de poliţie, întemeiată pe o „miliţie populară” de tipul NKVD.

-Nici unui străin, cu excepţia celor din ţările de sub influenţa sovietică nu i se va permite intrarea în România.
Ar trebui să nu uităm că uneori, istoria se repetă. Eu văd destule similitudini între propunerile Anei Pauker din 45 și ceea ce se propune românilor astăzi de către cei care îi conduc. Voi le vedeți?

Categorii:Uncategorized

Vorba de miercuri, 8 martie

 

Femeia zambilă

Astăzi e ziua în care au loc pupăturile… ” cu ocazia….” … ” dar vai, ce drăguț….” …. ” atent ca deobicei”…. ” Victor, ai luat florile pentru ” Duamna”?”.

În general, ține cam până pe la ora 18:00-18:30, atunci când încep reuniunile cu profil tematic ” de ziua femeii să punem de-o băută, zic ! ”

Deși pozăm în oameni de bine, prietenoși atenți și ospitalieri la astfel de zile, datele crude ale statisticii arată fața reală a rumânului : la fiecare 30 de secunde, undeva, într-un colț al Geto Daciei, o femeie este supusă unei agresiuni fizice.3 din 10 femei spun că au fost agresate fizic sau psihic, încă din copilărie, iar datele sunt bazate doar pe cazurile care au fost raportate către autorității, cifrele reale fiind se pare cu mult mai ridicate. Zeci de femei sunt ucise anual în România, uneori cu o cruzime care l-ar face invidios pe scenaristul celebrei serii Saw. În mediul rural românesc, soacra mare îi transmite fiului încă din seara nunții, celebra zicere : ”Bate femeia în fiecare dimineață. Chiar dacă nu știi motivul, îl știe ea! ”

Ținută lângă cratița pentru barabule și curechi călite de către părinți – media celor cu meseria ”casnică ” situându-ne pe un loc fruntaș în Uniunea Europeană – femeia este ”transmisă” apoi către soț, cu scopul de a-i face copii cât mai mulți, de a-i spăla izmenele pline de căcat și de a-i da mâncare caldă, atunci când Bujor vine-acasă de la discuțiile importante cu băieții, care au durat în cel mai fericit caz cam până pe la orele 2 din noapte. Îmbătrânite înainte de vreme, cu chipul brăzdat de riduri adânci, cu mâinile crăpate de la pelincile spălate zi de zi și alungite de greutatea sacoșelor cărate , cu șalele rupte de la munca zilnică-n gospodărie sau de la câmp și deformate de numărul nașterilor, femeia română trage nația după ea, pe drumul unei istorii nescrise.

Dacă vrei să afli unde se află o comunitate pe acest drum, privește femeile de pe stradă și vei afla imediat răspunsul . Pentru că, chipul femeii zambilă îl vei vedea doar astăzi în România reală. De mâine, el revine la normalul geto dac.

Notă : Cât ai citit aceste rânduri, undeva în România, 4 femei au fost agresate fizic.

Categorii:Uncategorized